Biblioteca Publică ” Frații Ion și Ghiorghe Dumitrescu” - Oteșani a organizat in perioada 20 aprilie-16 iunie 2015 concursul „Vâlcea-colț de rai”, in colaborare cu cu Școala primară Oteșani si Școala Gimnazială Cârstanești. Juriul format din: Lucrețiu - Prunel Bărbulescu - bibliotecar, Alina Enea - director la Scoala Gimnazială Cîrstanești, Alina Micioi - invatator, Radu Ene si Simona Obada Ciortan - profesor a desemnat castigatorii:
La sectiunea desen/pictură:
premiul I a fost acordat pt 2 desene:
-„ Floare de cireș 2” https://goo.gl/photos/SUEbxMcgFc2ZiTjeA
premiul III - „ Floare de cireș 1”
mențiune - „ Flori de primavera 2” :https://goo.gl/photos/k8ANDx6HeyA66dSz5
- " Floare-de-nu-ma-uita"
La secțiunea pictură religioasa:
premiul I -pescarul amator 2
premiul I -pescarul amator 2
premiul III - „Floare de măr 2”
La sectiunea proză scurtă/eseu:
- premiul I: "Pescarul amator I"
Legenda
Văii lui Ghimiși
Aceasta este Legenda „Văii lui Ghimiși”, așa cum mi-a fost
povestită de moșu Ion Prodescu, care la rândul său o știa de la bunicul său:
Cu mult timp în urmă, aceste ținuturi
căzuse-ră sub stăpânirea austriecilor, care erau mai lacomi și mai asupritori
decât turcii, că băteau și schingiuiau pe bieții români mai rău decât barbarii.
Din aceste motive , din satul Oteșani, plecaseră toți sătenii care încotro
văzuseră cu ochii, numai unul, „ Ghimiși”
mai rămăsese, care avea casa la
marginea drumului din cătunul „Burta”. Acesta
a fost luat rob și dus la un grof ungur, unde a fost pus la muncile cele mai
grele; ziua muncea, iar noaptea era băgat în temniță cu alți robi. După mulți
ani de temniță, el a reușit sa fugă, să treacă munții și să vină in satul
Oteșani, unde își lăsase nevasta și copiii.
Temându-se
să nu fie prins, cum a venit, a dat foc casei și s-a ascuns in pădurea du pe
partea stângă a râului Lucavăț împreună cu familia și cele două capre ale sale
și a făcut un bordei, nefiind știut de nimeni. In această vale a stat Ghimiși ascuns, până ce s-au schimbat
vremurile, iar aceste locuri au ieșit de sub stăpânirea austriacă.
De atunci această vale poartă numele de
„ Valea lui Ghimiși”.
„
pescarul amator 1 ”
premiul II: "Floare de mai I"
Scrisoare de
mulțumire
Dragi învațatori și profesori,
Încă
de la început țin să amintesc tuturor faptul că doar datorită personalității voastre
mărețe ajungem să ințelegem multe lucruri in drumul pe care ni-l croim, doar
datorita vouă, ne putem mandri că suntem oameni, că avem ceva sfânt in noi, și
că acest sfânt, cineva mai târziu îl va observa, respecta, si slăvi, doar
datorită răbdării voastre nemarginite, iubirii impărțite egal, cunostințelor
predate, cuvintelor care ceartă, dar care învață, cuvintelor care laudă, dar si
indeamnă la perfecționare continuă…doar datorită tuturor acestor virtuți dăruite ani
in șir cu dragoste, noi ajungem să ne creem o personalitate pentru viață,
ajungem cel mai important lucru – OAMENI!
Chiar
de când pășim și ne așezăm pe băncile școlii, ne zîmbiți, ne intîmpinați cu
sufletul deschis si cu mare bucurie. Ne invățați apoi totul cu răbdare, iar noi
fascinați vă ascultăm. Trecem apoi de clasele mici și invațăm alte lucruri care
să ne ajute oriunde o să ne ducem, tot cu ajutorul dumneavoastră. Cel mai greu
pentru toti elevii este atunci când ajung la liceu si trebuie să se despartă de
profesorii care le-au fost dragi ani de-a rîndul.
Vă
mulțumim, apreciem, respectăm și vă iubim pentru toată munca depusă și dăruirea
fără precedent, ce o semănați ani de-a rîndul fiecărei generații.
Vă
doresc un viitor cât mai frumos și cu multe realizări, să predați in modul în
care să puteți fi mîndri de rezultatele dumneavoastră și ale noastre!
„Floare de mai
1”
La sectiunea poezie:
premiul I: "Flori de primavara I"
Viata ca un
labirint
Viața se sfârseste
Nimeni vesnic nu
traieste
Unii se bucură,
alții sunt triști,
Dar viata
continuă până la sfârșit.
Uneori viața
Ne mai e si soră,
Pentru că uneori
ne mai si adoră,
Dar viața
continuă până la sfârșit
Pentru că viața
e ca un labirint.
„Flori
de primăvară 1.”
premiul II: " Floare albastra I
Pădurea mea
Sunt un fluture
venit din amintire,
Cu aripi de
catifea și fericire,
Cu mângâiere si
culori de foc,
Cand te privesc,
nu pot să stau in loc.
Am un gând de
impăcare,
Cu a mea pădure
mare,
Cu – ale mele
floricele,
Si cu gândurile
mele.
Să mai stau sau
să mai plec,
Cu al meu trecut
cam sec,
Cu a mea mâhnire
grea,
Să te mai văd
padurea mea.
Sa te mai văd
padure lina,
Și cu a ta boltă
senină,
Cu al meu suflet
ce suspină,
Nu te mai văd natură plină.
Și chiar aș vrea
să mă răzbun,
Pe- al meu dor ce nu e bun,
Pe a ta fericire
lină,
Nu te mai văd pădure
lină.
Și chiar imi vine-un
dor nebun,
Că nu mai sunt
fluturi pe drum,
Un fluture de
catifea,
Acum te văd
padurea mea.
„Floare
albastră 1”
premiul III: Floare albastra III
Copilaria
O zână scumpă,
ca-n povesti,
O zăna ca mai
toate,
Asemenea tu
curată esti
Prosperi de
libertate.
In fiecare zi
aduci,
Zâmbete
pe-obrajii dulci,
Obraji rumeni,
de copii,
Ce nu gândesc că
tu,
Cu timpul, nu
vei mai fi.
Într-o zi, fără
soare senin,
Tu vei fi plină
de venin,
Si ne vei rupe
inima,
Când ne vom da
seama,
Că vei pleca.
Copilăria .. e
pălăria,
Ce Dumnezeu ne-o
dă in dar,
Să o purtăm cu mare drag,
Pana ce vom
ajunge-n prag.
Copilăria-i zi
de mai,
Cand tot in
jurul tău i-un Rai,
Când lumea tu o
ții in palmă,
Și nu există
nici o drama.
O dramă ca-n
zile de-acum,
Când e pericol
pe orice drum,
Când speri că va
fi cineva,
Că mama te va
ajuta.
Și totuși stau
și mă gândesc,
Că nici nu stiu
ce mai vorbesc,
Copilăria va
dăinui,
In suflete-a mii
de copii.
Copilăria a
fost, este și va rămâne,
Pe primul loc in
astă lume.
Copiii au fost,
sunt și vor fi,
Până soarele va
asfinți.
„ Floare
albastra 2”